Nedespărțiți de ani întregi,
Părtași de-aceeași soartă,
Cerșetoresc doi bieți moșnegi
La catedrală-n poartă.
Munciți de-același gând dușman
Și lacomi, răi de gură,
Același mizerabil ban
Le dă prilej de ură.
Ci unul s-a plătit de bir:
S-a dus la el acasă-
Un colț uitat de cimitir,
De cel rămas nu-i pasă?
Acesta poartă-acu-stingher
A vieții grea osândă,
Și-ntinde, amorțit de ger,
O mână tremurândă.
Se simte-așa străin, neavând
Cu cine să se certe.
Doar murmură din când în când,
„Eh, Dumnezeu să-l ierte!”
Sensul versurilor
Piesa descrie viața a doi cerșetori bătrâni, legați de soartă, dar și măcinați de ură pentru un mizilic. După moartea unuia, cel rămas simte povara singurătății și regretul lipsei conflictelor.
