Toamna.
A ruginit frunza din vii
înapoi spre Sovata, Ghimeș și Zizin,
dar la babord în Waikiki
ce soare bland, de aur plin.
Pustii sunt lanuri și câmpii
departe-n Turnu Măgurele,
în golf la orele târzii
cade-o cascadă grea de stele.
Când rândunelele-au plecat
se-ntorc la cuiburi papagalii,
pustii sunt horele din sat
dar plini de floare portocalii.
Sensul versurilor
Piesa descrie un contrast puternic între peisajul autumnal românesc, cu frunze ruginii și lanuri pustii, și imaginea exotică a soarelui blând din Waikiki. Sugerează o melancolie a trecerii timpului și o nostalgie după căldura verii, evidențiind totodată frumusețea specifică fiecărui loc și anotimp.