Țara Bârsei cu ochianul întors.
Cu palma cozoroc pe frunte
vad la tropic de pe munte.
un pitic carând surcele
pentru-o vatră din Săcele.
și-un călugăr mistic, fin
bătând toaca la Zizin.
pe o bancă-n Lanikai
(pe un alt picior de plai).
vad cum anii suie-n pod
saci cu zahăr de la Bod.
dimineața-și varsă varul
sus pe pisc pe Postăvarul.
și aud din Tărlungeni
fluier stins peste poieni.
până-n miez de Waikiki.
–dorule, de unde-mi vii?
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie imaginară și nostalgică, ce pornește din Țara Bârsei și ajunge până în Waikiki, îmbinând elemente rurale românești cu imagini exotice. Este o meditație asupra trecerii timpului și a locurilor natale.