Tărâm amnezic, ordine ușoară!
Copilul fără corp surâde-n sat –
ierbar de vânt în care-și desfășoară
aripile un fluture presat.
Atâtea ciocârlii, aceeași zare.
Din zeci de spații, unul – cub de var
cu somnul sfâșiat – mi se năzare
ca zloții îngropați unui avar.
Vacante însă! Sufletul, pe-o hartă,
incită degetele care vor
să-ntoarcă râul îndărăt și iată
cum râul este-acuma un izvor.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema revederii și a amintirilor într-un cadru natural și oniric. Versurile sugerează o călătorie în trecut, o încercare de a recupera momente pierdute și de a regăsi un sens într-o lume în continuă schimbare. Metaforele bogate evocă un sentiment de melancolie și contemplare asupra efemerității vieții.