Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
Pe când în largul lumii cutreierai semeț,
Pe când cu lănci și scuturi, cohortele străine,
Te căutau să-ți ceară al vieții tale preț?
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
Când floarea tinereții își scutură podoaba,
Ca să te scap de lanțuri, de moarte și rușine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! (x2)
Eu răsădisem pacea, tu semănai furtună,
Și pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese atunci minciuna,
Talharii cei cu vază cerură pe-un tâlhar.
Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie,
Și-atunci mulțimea oarbă te-ar fi cerut degeaba;
Dar m-am gândit la tine, privind spre veșnicie,
Și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! (x2)
Te chem și astăzi, vino, și vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi, prin spini și bolovani.
Dar vremea e trezie, mijesc pe dealuri zorii
Și cerul întreg te-așteaptă, de două mii de ani!
De-ai știi ce neagră noapte și ce adânc fierbinte
Va fi când suferința nu va cunoaște grabă!
Vei plânge întotdeauna și-ți vei aduce aminte
Că am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! (x2)
Sensul versurilor
The song speaks about Jesus's sacrifice for humanity, specifically referencing the biblical figure Barabbas, who was freed instead of Jesus. It emphasizes the depth of Jesus's love and the consequences of rejecting his sacrifice.