Oare care Oracol al Lacrimilor?,
ne-ar putea spune,
de ce am căzut adânc,
pe tărâmul Durerii,
departe de noi înșine,
unde viscolește trist,
numai cu stele căzătoare,
doar Pustiul Singurătății,
de Cuvinte descompuse,
unde nici Lumina Divină,
a Adevărului Iubirii,
nu mai poate să pătrundă,
pentru a ne reaminti,
de Zâmbetul Răsăritului,
din Privirea prin care,
L-am întâlnit cu adevărat,
pe Dumnezeul nostru,
în toată strălucirea Lui.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de durere și singurătate profundă, într-un loc unde chiar și lumina divină pare să nu mai poată ajunge. Naratorul caută o cale de a se reconecta cu divinitatea și de a regăsi bucuria pierdută.