A plouat cu atâta noroi,
pentru Întruparea,
Cuvântului Facerii,
în Condiția Umană,
a Iluziilor Vieții și Morții,
Alienate cu Absurdul Deșertăciunii,
traversat pe Zebra Disperării,
încât toată Mizeria și Durerea Universului,
s-a strâns în respirația fetidă,
a Greșelilor Creației,
Păcatelor Originare,
ale unui Dumnezeu,
lipsit total de discernământ.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune pesimistă asupra existenței, descriind suferința și absurditatea condiției umane. Se pune sub semnul întrebării chiar și divinitatea, acuzată de lipsă de discernământ în crearea lumii.
