Tăceri vinovate,
ninge peste Cețurile Amintirilor,
care orbesc,
până și Zilele fără adăpost,
pe care le mai avem de dus,
pe umerii tot mai costelivi,
ai Voinței,
legată la ochii tulburi,
de fluviu însetat de vârtejuri,
de către Iluziile Vieții și Morții,
care navighează,
între malurile surpate ale sale.
Sensul versurilor
Piesa explorează povara amintirilor și lupta cu iluziile vieții și ale morții. Voința, deși slăbită, încearcă să navigheze prin confuzia și tristețea provocate de trecut.