Vorbe goale,
pierdute printre rochiile zilelor,
despuiate de dorințe,
se mistuiesc sub cerul de plumb,
al apăsărilor,
din care ni s-au întrupat,
disperările,
din ce în ce mai grele,
peste țărâna privirilor împotmolite,
în mocirla orgiilor,
iluziilor vieții și morții,
de care nu putem scăpa,
nici dacă ne ascundem,
în mormintele cuvintelor,
de unde încă se mai simte,
mirosul greu de cadavru,
intrat în putrefacție,
care ne caracterizează destinul,
acestei lumi,
a cărei împlinire se măsoară,
în durere și desfrâu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume sufocantă, dominată de durere și desfrâu, unde oamenii sunt prinși în iluzii și nu pot scăpa de moarte și disperare. Destinul uman este caracterizat de putrefacție și suferință.