apasare

Dimitrie Grama – O Lume de Măști

de

E plină strada,Tot orașu-i plinDe oameni care poartă mască.Copiilor, chiar celorNou-născuți, cu dragosteȘi grijă li se puneUna câte unaPe măsură.Și mai apoi bătrâni,Așa sunt îngropațiMascați de nu știi dacă-sMorți ori vii.Și undeva, se spuneCă există câmpuriFără soare fără steleDar fiecare piatrăȚine ascunsUn ochi deschis.

Marin Sorescu – O, Zei!

de

E noapte târziu,Troznește ciudat mobila calului troianÎn mijlocul cetății.Și troienii, cuprinși de spaimă,Se întreabă:Oare ce nenorocireNe mai paște?Când troznește fără rost,Ca o bombă veche, uitată din celălalt război,Garderoba calului troianÎn mijlocul cetății,Nu este bine.O, zei!

Mihail Lermontov – Te Apasă Greu Urâtul

de

Te apasă greu urâtul… Și n-ai cui să-ntinzi mânaCând sufletul vuiește de furtuni.Dorințe?… Nu-i zadarnic să tot dorești într-una?Și anii trec, toți anii cei mai buni!Să iubești?… Dar pe cine?… Vremelnic, n-are rost,Iar veșnic, greu e să găsești iubire.Te uiți în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fostȘi totu-i mic, necaz și fericire.Ce-s … Citește mai mult

Sorin Cerin – Sub Cerul de Plumb al Apasărilor

de

Vorbe goale,pierdute printre rochiile zilelor,despuiate de dorințe,se mistuiesc sub cerul de plumb,al apăsărilor,din care ni s-au întrupat,disperările,din ce în ce mai grele,peste țărâna privirilor împotmolite,în mocirla orgiilor,iluziilor vieții și morții,de care nu putem scăpa,nici dacă ne ascundem,în mormintele cuvintelor,de unde încă se mai simte,mirosul greu de cadavru,intrat în putrefacție,care ne caracterizează destinul,acestei lumi,a cărei împlinire … Citește mai mult

Ion Caraion – Să Te Uiți Dezgustat

de

Să te uiți dezgustatîn viață ca la o pată.Mereu vroiam să scapde-o apăsare enormă.De la umăr la cap,mâinile-n formăde plumb au statnu numai o dată.Oi fi mers pe apea căror adâncime nu o știam.Poate mi-eram departe, poate-aproape.Spectacole văzute pe geam.Eram stângaci. Sigur, am bolborositvorbe neînțelese.Și-am fost adese,adese,adeseori obosit.

Anxiety – Apăsat de Necaz

de

Apăsat de necaz.STROFA:1Frământări în noapte, frica te dezbateEști zdrobitUrlet lăuntric și puls mult grăbitLiniștea o cauți în infern și haosTimp pierdutNu ești dator ci ești liber născutNu-nțelegi tu poate: Frate-ți e sau șarpe?Ești confuzCalmul și mila ți-au ieșit din uzSângele-i fierbinte, doar un gând în minte-PEDEPSIȚI!Pentru păcate în cer să plătiți.REFREN:Simți cum te-nchizi înăuntruSimți cum … Citește mai mult