Răstignit,
pe stropii ploilor de gânduri,
grele și întunecate,
mă revărs,
prin șanțurile adânci ale ridurilor,
unui timp al nimănui,
de sângele căruia am fost legat,
cu lanțurile disperării,
de către destinul durerii,
pentru a fi sclavul rătăcirii,
iluziilor vieții și morții,
pe care sunt obligat,
să le slujesc,
de-a lungul,
întregilor mele,
nonsensuri ale existenței.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de a fi prizonier al propriului destin și al iluziilor vieții. Vorbitorul se simte legat de suferință și forțat să slujească nonsensurile existenței.