Aripi de Îngeri,
străjuiesc porțile Ochilor tăi de Cer,
pe care zbor spre Lumina Divină,
desprinsă din Steaua Nemuririi,
unei Iubiri,
alungată de Păcatele Originare,
ale Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,
atunci când am fost întrupați,
în Mocirla Depresiilor Absurdului,
Greșelilor Creației,
ce ne-au zămislit,
o Cunoaștere atât de oarbă,
încât chiar și atunci,
când traversăm,
Zebra Binelui și Răului acestei Lumi,
tot rămânem striviți,
pe caldarâmul rece și inert al Destinului,
de către roțile Timpului,
pe care nu-l observăm,
ce abia se mai învârt,
pentru Regăsirea de Sine.
Sensul versurilor
Piesa explorează condiția umană marcată de iluzii și greșeli, căutarea sensului vieții și regăsirea de sine într-o lume plină de obstacole. Timpul, adesea neobservat, joacă un rol crucial în acest proces, influențând destinul și cunoașterea.