Atunci când mi-am atins,
fruntea Inimii de Cer,
a Cuvântului Creației,
de Zidurile întunecate,
ale Despărțirii de tine,
Iubire,
și am rămas neclintit,
simțind răceala acestora,
cum se prăbușește,
peste respirația Sufletului,
a tot ce putea însemna Simțire,
într-o Lume,
pe care aș fi reclădit-o,
numai pentru tine,
mai frumoasă și sinceră,
rugându-mă fierbinte,
la Focul Sacru al Adevărului,
care să ne aprindă,
pentru totdeauna,
Lumina Divină a Nemuririi,
unei Iubiri,
alături de care,
să devenim o singură stea,
care să lumineze,
Întunericul Uitării.
Sensul versurilor
The song expresses a deep longing for a lost love and a desire to overcome the darkness of oblivion. It speaks of rebuilding a world for that love and finding eternal light and unity through it.