Lasă-mi ziua,
să ne spele iluziile amintirilor murdare,
de atâtea promisiuni,
din care,
nici unul dintre punctele cardinale,
ale iluziilor fericirii,
atâtea câte mai rămaseră,
să ne hrănim deșertăciunea,
nu reușea,
să iasă,
sfidând noroiul,
în care-și împotmolea,
speranțele,
de a ne făuri eternitatea,
florii sufletului,
pe care să o rupem,
doar atunci când,
coșurile viselor,
se vor ofili,
încercănându-ne viitorul.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre incertitudinea viitorului și despre cum iluziile și promisiunile nerealizate ne împiedică să ne construim o eternitate fericită. Speranțele sunt împotmolite în noroi, iar viitorul este umbrit de deziluzii.