Am primit fiecare,
câte o felie de Întunecare,
de la Destin,
pentru a nu se dezgheța,
Iluziile Vieții și Morții,
în soarele arzător al Întrebărilor,
renegate de fiecare dată,
de către Conștiința apăsătoare,
a Disperării,
care ne înveșmântă,
Paradisul Infernului Sacru al Lumii,
unui Dumnezeu,
atât de străin de noi înșine,
încât ne-a vândut Iubirea,
la Târgul vitelor de povară,
ale Deșertăciunii.
Sensul versurilor
Piesa explorează condiția umană marcată de destin, iluzii și deznădejde. Se reflectă asupra unui Dumnezeu distant și a pierderii iubirii într-o lume a deșertăciunii.