Aripi de gheață se prăbușesc,
pe cerul cuvintelor,
atât de reci încât le-au împietrit inimile,
iar sângele le-a devenit,
un patinoar al tăcerii,
pe care alunecă disperarea.
Voci surde tremură doborâte,
de troienele prea grele ale verbelor,
care nu-și mai pot duce,
propriile acțiuni și înțelesuri,
într-o propoziție a morții.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de disperare și neputință, unde cuvintele și verbele și-au pierdut sensul și puterea, conducând la o tăcere apăsătoare și la o senzație de moarte interioară. Este o metaforă a incapacității de a comunica și de a acționa.