cu stropi de foc

Nori de zile fără adăpost,înecați în lacrimile de cer,ale cuvintelor,ce și-au pierdut,înțelesurile simțămintelor,au început să plouă,cu stropi de foc,peste incendiul din privirile noastre,ale cărui flăcări de neliniște,au cuprins întreaga stradă a destinului,pe care traversăm,zebra roasă și abia vizibilă,a binelui și răului,eternităților de clipe,irosite fără rost,de iluziile vieții și morții,depresiilor absurdului carismatic,care ne strivesc neîncetat,speranțele.