Verde-i frunzișoara-n nuc,
Amar îi traiul ce-l duc
Că-i greu și nu pot străbate
Că m-ai dat, mamă, departe,
Mi-o găsit mama pe unu
Mamii-i place, mie nu
C-o zis c-are boi și fân
N-o cătat că-i om bătrân.
Repede m-o măritat
N-o cătat unde m-o dat,
Num-o țâră ce-am crescut
Și m-o dat cui m-o cerut,
Trăiesc, mamă, cu urâtul,
Traiul mi-i negrul pământul,
Eram mică n-am știut
Ori noroc eu n-am avut.
Rău îi, mamă, prin străini
Cum a-i fi desculț prin spini,
M-ai dat, mamă, de copilă
Și n-am de la nimeni milă,
Doamne, Doamne, mult strig Doamne!
Dumnezeu pare că doarme
Că nu-s suflete pe lume
Amărâte ca și mine,
Doamne, apă dac-aș fi
Dorul poate-aș ostoi
C-aș trece prin munți și văi
Numai să fiu cu ai mei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei fete măritate de tânără și trimisă departe de casă. Ea se simte singură, nefericită și își dorește să se întoarcă la cei dragi.