Versuri corectate și adnotate
Viscolul prinde colbul să-și lepede,Lunecă-o troică, lunecă repede.Veselă-n troică, peste întindere,O tinerețe fuge cu-aprindere.Unde mi-s oare zilele proaspete?Dar fericirea ce-am vrut-o oaspete?Toate pieriră-n iarna sălbatică,Precum această troică zănatică.
Să se întoarcă iarăși aniiAșa cum trec prin colb țiganii.Ci suntem goi până la țărânăȘi șoaptele coboară-n flori –Pe zare trece o fântânăCe face semne la cocori
Pentru Atlanta și Allan P.4Totul de reluat. Totul de spus din nou. Iar coasa privirii, peste tot a fi purtat!Un om porni să râdă la galeriile de piatră ale Bibliotecarilor. – Bazilica a Cărții! Un om la balustradele de sardonix, sub privilegiul bronzului și-alabastrului. Om nu de mare nume. Cine era, cine nu era?Și zidurile … Citește mai mult
Un nume am gravat în acest colb carese numește inima mea.Un vânt a trecut prin deșertul căruia i se spuneviața mea.Și pulberea s-a spulberat ca un nor.
Ca pe zimbri și pe vulturiE un colb dintr-începuturiȘi atâta praf de fluturiMov, mov.Și o pasăre maiastrăCe-ar voi să-l agraiascăÎntr-o limbă păsărească,Pe om.
Fiecare fărâmă de pământ avut-a viață:fost-a chip de soare, fost-a chip de lună ce răsfață.Firul colbului pe chipul dragei șterge-l lin: odatăfirul colbului acesta fost-a chip de mândră fată.
În clopotnițelegalbenedăngănă clopotele.Peste vânturilegalbenese-mprăștie dăngătele.Merge pe-un drummoartea încununatăde flori de portocal ofilite.Cântă și cântăun cântecla ghitară ei albă,și cântă și cântă și cântă.În clopotnițele galbenetac clopotele.Vântul și colbulfac prore de-argint.
Cândva femeia din mamaera prinsă în hora fără de asemănarea rotirii pământului.Aprigă și cu opincile în arșița vremii.Chema la horă clopotele, drumul câmpiei,mărul cel dulce-al păcatului,dar mai ales zarea.Avea dunga zării o boală de horăși de ducă.Azi se rotește colbul tăceriiîn hora aprigă-a vântului.Știe eamamacum să poarte găteala clipeicelei din urmă.Se va arunca în jocul … Citește mai mult
Ca zărghite o iau razna toate-încât– clown, mire, muhaia sau gâde –cimitirelor, din stepă, Belzebut(pute cerul, pute omul toate put)le miroase-n treacăt și surâdeflorile de ceață.Drumurile-apunEl scornește idoli de tutunși fumează papură pe jgheaburi.O, frunziș exotic, straniu și nebun!(Ceața-i ca mașinile cu aburi:suge, suflă, taie, -ngheață, uscă)– te-am simțit în sfere-albastre cum adiicând eram și … Citește mai mult
Ce-i cu-atâta colb și omăt?Luna-mi merge-ndărăt,și-mi tot bâțâie din coadăo dihanie năroadă.Pe biserici și pe broatecicurg vădanii muieratici.Știu și-un frasin cu piaștri –când îl sui, sui munți albaștri.Ghemotocul tău de gumenu-l tămăduie o lume.El mi-agață câte-o cracăpe la gări, de gât, să-mi facă.trecătoare pe curândboala cărnii. Dar pe când.– ca o ploaie dintr-o curcă –trenul … Citește mai mult