Găsi-vei sub soarele stins
Îndemnuri, și luntre, și vâsle,
Și malul cu rugul aprins?
(A. Fet).
Bat amurgite și proaspete,
Primăveri bat din aripi.
Dorul pribeag îmi e oaspete,
Undele fug pe nisip.
Cânturi auzul mi-l mângâie,
Vin, se destramă și pier.
Dincolo umblă, se tânguie,
Plânge un suflet stingher.
Taină se naște și buciumă?
Tu mă ajungi cu chemări?
Luntrea rotește, se zbuciumă,
Fuge o umbră pe zări.
Dorul pribeag îmi e oaspete,
Fug în întâmpin spre val..
Primăveri, primăveri proaspete,
Glasuri pe celălalt mal.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de nostalgie și căutare într-un peisaj natural melancolic. Un suflet singuratic se află într-o călătorie, căutând răspunsuri sau alinare într-o lume plină de mister și frumusețe efemeră.