I: Dimineață senină,
Poem de lumină,
Te trezește din somn surâzând,
Se ridică și norii,
Apar trecătorii
Și ziua te găsește visând.
II: Ești la vârsta la care
Tot răul dispare
Și tot ce-ți place iubești,
Ochii-s limpezi ca cerul,
Dezleagă misterul
A tot ce-n cale-ntâlnești.
Ref : Dimineață-nsorită,
Fii binevenită
În ochii tăi mari visători,
Te așteaptă o lume
Să faci lucruri bune
Din ale inimii comori.
III : Ești prieten cu vântul,
Ești stăpân pe cuvântul
Ce-ți deschide din mers orice drum,
Ești aidoma zării,
Prieten al mării,
Viața totu-ți oferă-acum.
IV: Doi ochi negri de fată,
Îi vezi doar o dată
Și rămâi veșnic în umbra lor.
Poate-i prima iubire,
Poate-i o amăgire,
Dar ți-e inima plină de dor.
Ref.
Sensul versurilor
Piesa celebrează tinerețea, frumusețea dimineții și potențialul nelimitat al vieții. Vorbește despre descoperirea lumii cu ochi limpezi și despre impactul primei iubiri.