Acolo pe vârf de munte, e un izvor senin
Acolo turturele, în orice seară vin
Și vin și vin stinghere, din cerul depărtat
Să soarbă din uitarea, izvorului curat.
Acolo vin cerboaice, cu ochii plini de dor
Și beau să-și uite soțul, ucis de vânător
Mioarele se urcă, pe munte sus să bea
Să-și uite mielușelul, răpus de-o mână rea.
Și fluturii se-nalță, când florile se duc
Acolo-și uită jalea, stingherul pui de cuc
Am fost și eu acolo, izvorul l-am secat
Ca să te uit pe tine, dar tot nu te-am uitat.
Aaaa aaaa aaaa aaaa.
Acolo vin cerboaice, cu ochii plini de dor
Și beau să-și uite soțul, ucis de vânător
Mioarele se urcă, pe munte sus să bea
Să-și uite mielușelul, răpus de-o mână rea.
Și fluturii se-nalță, când florile se duc
Acolo-și uită jalea, stingherul pui de cuc
Am fost și eu acolo, izvorul l-am secat
Ca să te uit pe tine, dar tot nu te-am uitat.
Aaaa aaaa aaaa aaaa
Sensul versurilor
Piesa descrie un loc idilic în natură, unde animalele vin să-și aline suferința. Naratorul a încercat să uite o dragoste pierdută în același loc, dar eșuează, subliniind persistența amintirilor dureroase.