Nu sunt a ta, nu sunt pierdută-n tine,
Nu sunt pierdută, deși aș vrea să fiu
Pierdută ca o candelă aprinsă-n
Amiezi sau ca un fulg căzut în mare.
Mă iubești, iar eu și astăzi te mai cred
Un spirit fin și o ființă fină –
Și, cu toate acestea, vreau să mă pierd
Cum lumina se pierde în lumină.
O, afundă-mă în dragoste adânc,
Dincolo de simțuri, de privire, de cuvânt –
Răvășită în furtuna iubirii,
O lumânare-n rafalele de vânt.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea unei relații în care naratoarea nu se simte pe deplin a celuilalt, dar tânjește după o pierdere de sine în iubire. Ea dorește să fie copleșită de dragoste, dincolo de limitele fizice și raționale.