Vin de acolo de unde nu există strop de zâmbete,
De unde te arde un necunoscut și aproapele,
Nu-ți doresc s-ajungi acolo nici măcar întrecere,
Când se aud urlete-n stradă până la mamă-n pântece.
Acum ne găsești acolo unde alergăm în liniște,
Unde mintea țipă-n șoaptă că-s sătul de urlete,
Unde ura n-are suflu’, căutând doar zâmbete,
Acum ne găsești acolo unde alergăm în liniște.
Supărarea e un mit, fericirea nu, că o-i fi vreun fals,
Da’ nu vreau să-mi văd măicuța cu vreo lacrimă pe obraz,
Umblu printr-un labirint de regrete și multe stări,
Mintea minte că nu minte cât încerc să urc din scări.
M-așez la masa tăcerii chiar de am vrut numa’ să urlu,
Chiar de am vrut să stau să prind, da’ nu m-au lăsat să mă bucur,
Și aici nu vorbesc de oameni, vorbesc de stări și de gânduri,
M-așez înc-odată acolo, ascultând liniștea-n rânduri.
Vin de acolo de unde nu există strop de zâmbete,
De unde te arde un necunoscut și aproapele,
Nu-ți doresc s-ajungi acolo nici măcar întrecere,
Când se aud urlete-n stradă până la mamă-n pântece.
Acum ne găsești acolo unde alergăm în liniște,
Unde mintea țipă-n șoaptă că-s sătul de urlete,
Unde ura n-are suflu’, căutând doar zâmbete,
Acum ne găsești acolo unde alergăm în liniște.
Ne găsești acolo unde alergăm în liniște,
Unde mintea țipă în șoaptă că-s sătul de urlete,
Unde ura n-are suflu, căutam doar zâmbete,
Acum ne găsești acolo unde alergăm în liniște.
Yeah
Mintea mă prindea captiv
Într-o plasă, ce părea de-o d-aia de tortură
Mă smintea că-mi promite activ
Că mă lasă pe o amărâtă de bordură
Cu corpu’ lipsit de căldură
Lama lucind lângă tăietură
Că m-am amăgit și cu băutură
M-am amețit și pe arătură
Și tot n-am scăpat de gânduri ce țipă
Zgomot în cap ce nopțile-mi strică
Cine m-a săpat? Cine, într-o clipă
Poate să-mi ia gâtu’ cu gâtu’ la sticlă?
Cine mă sperie? Cine mă strigă?
Cine, în p**a mea, tot mă instigă?
Aflu răspunsu’ doar în oglindă
Îmi trebuie liniștea să mă mintă.
Vin de acolo de unde nu există strop de zâmbete,
De unde te arde un necunoscut și aproapele,
Nu-ți doresc s-ajungi acolo nici măcar întrecere,
Când se aud urlete-n stradă până la mamă-n pântece.
Acum ne găsești acolo unde alergăm în liniște,
Unde mintea țipă-n șoaptă că-s sătul de urlete,
Unde ura n-are suflu’, căutând doar zâmbete,
Acum ne găsești acolo unde alergăm în liniște
Ne găsești acolo unde alergăm în liniște
Unde mintea țipă în șoaptă că-s sătul de urlete
Unde ura n-are suflu, căutam doar zâmbete
Acum ne găsești acolo unde alergăm în liniște
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta interioară a artistului cu gândurile și emoțiile negative, căutând un refugiu în liniște. Versurile descriu un trecut dureros și o dorință de a depăși regretele și zbuciumul interior, găsind un loc de pace și acceptare.