Noapte, senine umbre,
leagăn de aer,
mă ajunge vântul când te străbat,
cu el marea miros al pământului
unde cântă la mal neamul meu
cu vele, cu plase,
cu copii treji înainte de zori.
Munți uscați, câmpii de iarbă nouă
care așteaptă cirezi și turme,
în mine-i boala voastră ce mă sapă.
Sensul versurilor
Piesa evocă o legătură profundă cu pământul natal, cu natura și cu tradițiile strămoșești. Vorbește despre sentimentul de apartenență și despre cum suferințele locurilor natale se reflectă în sufletul celui care le aparține.