Zadarnic mai cauți prin pulbere,
biată mână, orașul a murit.
A murit: s-a auzit ultimul vuiet
în inima lui. Și privighetoarea
a căzut de pe antena înălțată pe mănăstire,
unde cânta înaintea amurgului.
Nu mai săpați fântâni prin curți:
cei vii nu mai au sete.
Nu atingeți morții, atât de umflați și de roșii:
lăsați-i pe lutul caselor lor;
orașul a murit, e mort orașul.
Sensul versurilor
Piesa descrie distrugerea orașului Milano în august 1943, probabil în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Versurile exprimă un sentiment profund de pierdere și disperare, subliniind moartea orașului și inutilitatea eforturilor de a găsi ceva în ruine.