De când exilată sunt
Pe tărâmul tău cuvânt
Am uitat lumina lor
Și-n iubire mă strecor
Și-mi țin zilele în mâini
Rumene ca niște pâini
Și-mi țin nopțile sub pleoape
Tremurând ca niște ape
Pe un țărm de ametist
Și exist, exist, exist
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de exilare într-o relație sau într-o lume metaforică, unde persoana se simte pierdută și dependentă de cuvintele celuilalt. În ciuda acestei stări, există o persistență a existenței, o dorință de a continua să existe.