Draga mea, atinge-mi chipul,
Lasă-mă să-ți văd partea mai bună,
Că trece timpul,
Încă sunt legat de lună.
Soarele arde singur,
Inima mă doare, de o moarte rece sunt sigur,
Frig în cameră și nu e nimeni să-mi țină de cald, așa trec multe zile.
Privesc prin mine, un simplu trecător visând dincolo de nori, sperând la paradis.
Am mai zis, sunt același trandafir în aceeași vază,
Viitor, pământ și mâna piere arsă.
Fierbe sânge, penița-necată-n cerneală, poet jun, îmbătrânit de trecut,
Scriu pe seară.
De-aseară mă tot strofoc să-mi dau foc la amintiri, da’ sunt prost și nu mai pot.
Miezul nopții, aud sunete ce trezesc în mine spiritul de luptă și dorința de mai bine,
Legat puternic de file, pixul plânge adevăr, sânge rânced peste noi și ploaie peste flori.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate, melancolie și dorință de evadare. Naratorul se simte legat de trecut și copleșit de amintiri, căutând alinare în artă și contemplare.