Averea-i dată ca să duci un trai tihnit,
dar viața n-a fost dată ca s-aduni la nesfârșit.
Un înțelept fost-a-ntrebat:
„Cine-i mai ferice-n lume?
Și ne-fericitul cine e anume?”
El răspuns-a:
„Ferice e acel care se-nfruptă și care-a semănat,
pe când nefericitul moare fără să se fi-nfruptat”.
Nu te ruga nicicând pentru-un nevrednic ins,
ce-o viață-a strâns averi de care nu s-a-atins.
*
Moise (pace pogoară-se asupra-i!) stătuitu-l-a pe Carun:
„Fă bine, așa precum făcut-a Allah cu tine!”
Dar el nu l-a ascultat
și știe prea bine cum s-a terminat.
Cine n-a adunat pe lângă bani și fapte de renume
crede că dinarii-i vor fi de folos și pe cea lume.
De vrei ca-n cele două lumi să-ți meargă bine,
fii darnic, cum a fost și Dumnezeu cu tine!.
Arabul spune: „Dăruiește fără să pretinzi nimic
și fi-vei sigur în câștig!”.
Când pomul dărniciei rădăcină prinde,
el dincolo de ceruri crengile-și întinde.
Și dacă vrei din rodu-i să te-nfrupți,
atunci Tu nu veni ca fierăstrău unor porunci.
Mulțumește-i Celui Veșnic pentru ce ți-a dat,
Și c-a Lui milostivire nu te-a fost uitat.
Și nu crede că, servindu-l, ți-e dator ceva.
Tu ești cel datornic, căci te ține-n slujba Sa.
*
Două soiuri de oameni făr-de rost îndură,
străduindu-se peste măsură.
Primii umblă doar după câștig,
dar nu cheltuiesc nimic.
Ceilalți tot învață,
dar ce știu nu pun în viață.
Și dacă tot ce-nveți în fiecare zi
nu pui în faptă, ca și cum nimic n-ai ști.
Și nu mai ești nici cărturar, nici Învățat,
ci doar catârul cu ceasloave Încărcat.
Și cum să știe bestia-aceasta fără minte,
De duce-n cârcă lemne, ori cărți cu-nvățături.
*
Dată ni-e Învățătura spre-a ne hrăni credința
și nu spre-a strânge bunuri pământești voința.
Cine-și vinde crez, știință și-nfruntare
e-asemenea celui care foc dă la hambare.
*
Învățatul ne-nfrânat e ca un făclier nevăzător.
Acel ce-și pierde viața, negăsindu-i rost,
rămâne făr-de galbeni, dar la fel de prost.
Podoaba unei țări sunt Înțelepții,
așa cum crezu-l duc pe culme numai drepții.
Mai grabnică nevoie-au padișahii de-nțelepți
decât aceștia de regeasca lor tovărășie-n vieți.
Slăvite șah, ascultă-mi bine sfatul,
căci sfat mai bun decât acesta nu-i:
„Doar pe-nțelept să-l pui să făptuiască,
deși nu făptuirea stă în firea lui.
Sensul versurilor
Piesa subliniază importanța dărniciei, a folosirii averii cu înțelepciune și a aplicării învățăturilor în viața de zi cu zi. Ea critică acumularea excesivă de bogății fără a le folosi în scopuri nobile și evidențiază rolul înțelepților în societate.