Atunci când ți-am văzut chipul,
pietrele au început să se rotească!
Tu ai apărut; toate studiile s-au risipit.
Mi-am pierdut locul.
Apa s-a transformat în perle,
Focul a murit și nu mai distruge.
În prezența ta nu mai vreau
ceea ce gândesc că vreau,
aceste trei mici felinare.
În interiorul chipului tău
vechile manuscripte par niște oglinzi ruginite.
Tu respiri; noi forme apar,
Și muzica dorinței șoptite parcă de primavera
cepe să se deplaseze
precum un mare car.
Condu încet,
Unii dintre noi,
cei care te urmăm de-a lungul drumului,
suntem mici!
Sensul versurilor
Piesa descrie impactul profund al unei persoane asupra naratorului, transformând percepția sa asupra lumii și a dorințelor. Prezența acelei persoane aduce o schimbare radicală, stârnind un sentiment de venerație și dorința de a o urma, recunoscând propria vulnerabilitate în comparație cu măreția ei.
