Când iubirea vine pe neașteptate
Și bate la geam, dă fuga și las-o să intre,
Dar mai întâi închide ușa minții,
Căci orice gând mărunt o poate alunga,
La fel cum fumul întinează
Prospețimea brizei dimineții.
Minții, iubirea-i poate spune doar atât,
Drumul e închis, și nu poți trece mai departe,
Însă iubitului ea îi oferă o sută de binecuvântări.
Până ce mintea se decide să pășească,
Iubirea a ajuns deja până la cer.
Iubirea a urcat Muntele Sacru.
Însă acum va trebui să tac,
Lăsând iubirea să vorbească
din cuibul ei tăcut.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a primi iubirea cu inima deschisă, depășind barierele minții. Sugerează că iubirea adevărată transcende gândirea rațională și atinge un nivel spiritual înalt, oferind numeroase binecuvântări.