Noaptea trecută
Am pierdut contactul cu realitatea
Și am înnebunit.
Iubirea m-a văzut și mi-a spus:
”Ți-am făcut o revelație.
Șterge-ți fața
Și rămâi tăcut.”
Am spus: O, iubire,
Îmi e frică,
Dacă nu ești Tu?
Iubirea mi-a spus:
”Nu există nimic care să nu fiu Eu.
Doar fii tăcut.
Îți voi șopti secrete la ureche;
Doar să încuvințezi
Și să fii tăcut”.
Sufletul lunii a apărut în calea inimii mele.
Ce prețioasă este această călătorie!
Am spus: O, iubire,
Ce fel de lună este aceasta?
Iubirea mi-a spus:
”Nu trebuie să întrebi asta,
Doar rămâi tăcut.”
Ce fel de chip este acesta?
De înger sau de om?
Iubirea mi-a spus:
”Nu trebuie să întrebi, doar rămâi tăcut!”
O, iubire, este dincolo de tot ceea ce cunosc.
”Rămâi tăcut!”
Am spus: revelează-mi, te rog, adevărul
Și mor înainte de vreme.
Iubirea a spus:
”Acolo te vreau
Întotdeauna pe muchie de cuțit, și
Fii tăcut!”
Am spus: o, iubire,
Spune-mi, știe Dumnezeu că te porți
Astfel cu mine?
Iubirea a spus:
”Da, El știe, dar
Rămâi absolut tăcut.”
”Iubirea a spus – Viziunea”
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație mistică cu iubirea, personificată ca o entitate revelatoare. Mesajul central este acceptarea tăcută a misterelor vieții și încrederea în iubire, chiar și în fața necunoscutului.