Această lume este făcută
din dragostea noastră pentru vacuitate.
Roagă-te vacuității care ne iluminează existența.
Existența: acest loc alcătuit
din dragostea noastră pentru (această) vacuitate!
Și imediat această vacuitate apare,
această existență dispare.
Roagă-te ca aceasta să se petreacă mereu și mereu!
Ani de zile mi-am împins existența în afara vacuității.
Apoi dintr-o dată (o întoarcere) a mâinii
și acest lucru a luat sfârșit.
Eliberat de ceea ce eram, eliberat de prezent,
eliberat de teama periculoasă, de speranță,
eliberat de dorința enormă cât un munte.
Muntele de aici și acum este o biată părticică
a unui fir de pai suflat de vacuitate.
Aceste cuvinte pe care le-am repetat atât de mult timp
încep să-și piardă sensul.
Existență, vacuitate, munte, fir de pai:
Cuvintele și ceea ce ele încearcă să spună
au zburat pe fereastră, alunecând pe panta acoperișului.
Sensul versurilor
Piesa explorează conceptul de vacuitate și eliberarea de atașamentele lumești. Vorbitorul caută sens în goliciune, găsind o formă de libertate în renunțarea la dorințe și temeri. Mesajul central este despre efemeritatea existenței și importanța detașării.