Prințesa este tristă… ce va avea prințesa?
Oftaturile scapă din gura ei de căpșuni,
cine a pierdut râsul, cine și-a pierdut culoarea.
Prințesa este palidă în scaunul ei auriu,
tastatura tastei sale aurii este tăcută;
iar într-o vază uitată o floare leșină.
Grădina populează triumful păunilor.
Vorbitor, proprietarul spune lucruri banale,
și, îmbrăcat în roșu, piruetă bufonul.
Prințesa nu râde, prințesa nu simte,
prințesa aleargă prin cerul răsăritean,
libelula rătăcea dintr-o vagă iluzie.
Te gândești la prințul Golcondei sau la China,
sau în care plutitorul său argentinian s-a oprit
să vadă din ochii lui dulceața luminii
Sau în regele insulelor de trandafiri parfumați,
sau în cel care este suveranul diamantelor clare,
sau mândrul proprietar al perlelor lui Hormuz?
Oh! Biata prințesă cu gura roz
vrea să fie o rândunică, vrea să fie un fluture,
au aripi ușoare, sub cer zboară,
du-te la soare pe scara luminoasă a unei raze,
salută crinii cu versetele lunii mai,
sau să te pierzi în vânt pe tunetul mării.
Nu mai vrea palatul, nici roata de argint,
nici șoimul vrăjit, nici bufonul stacojiu,
nici lebedele unanime din lacul azuriu.
Iar florile sunt triste pentru floarea curții;
iasomia din est, nelumbos din nord,
din dalia de Vest și trandafirii din Sud.
Biată prințesă cu ochi albaștri!…
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de tristețe profundă a unei prințese care, deși înconjurată de lux și privilegii, tânjește după libertate și o viață simplă. Ea visează să evadeze din realitatea ei opresivă și să se transforme într-o ființă liberă, precum o rândunică sau un fluture.