Anacreon, părinte al vitalei bucurii;
Ovidiu, sacerdotul ştiinţei iubitoare;
Quevedo, pur caliciu de veselă ardoare;
Banville, discipol orfic al sacrei Armonii;
şi-n rând cu voi şi alţii, ai zilei veseli fii,
cărora le vorbeşte iubirea-nchisă-n floare,
albine ce deasupra vieţii fac în zare,
pe-un magic Hymet, mierea suavei poezii.
Îmi place râsul vostru, surâzătoare muză,
şi ritmurile voastre de tari arome pline,
nu versul beat de umbră şi patimă confuză
ca un barbar ce-nfruntă luminile latine;
când vede-n faţă masca şerpească de Meduză,
se teme ciocârlia-mi cu triluri cristaline.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus poeților care celebrează bucuria și frumusețea vieții. Autorul își exprimă admirația pentru versurile lor pline de veselie și inspirație, în contrast cu poezia întunecată și confuză.