Ochii tăi îi vreau, ochii- albaștri de khol;
Glezna să-ți mușc, glezna- când treci;
Sânul să-ți spurc, lilialul sân gol,
Cum cel de pe urmă din greci.
Să ți le prind la buric, pe pântece,
Ți-am târguit scut rotund, policroamele sticle..
De ce-mi scuipi obrazul de spân, de ce
Te-a răstignit robul bărbos al lui Pericle?.
Vâslașii din Nubia gem de eforturi pe rame,
Trirema ne-așteaptă de cedru și purpură.
Gladiatori, proxeneți, Roma au să ne-aclame:
Constelațiile, uite, se turbură!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o pasiune obsesivă față de o femeie, folosind imagini din Grecia și Roma antică. Naratorul își dorește să o domine și să o posede, evocând un cadru istoric grandios și violent.