Rodica Elena Lupu – Istoria Depune Mărturie

Se repetă istoria, nu se repetă?
Chiar dacă istoria,
în mod esențial, nu se repetă,
cine nu-și reamintește trecutul,
riscă să-i retrăiască erorile.
Doar prin istorie
nu ne confruntăm cu vidul,
existența noastră are durată,
stabilitate, continuitate,
remedii sigure
pentru combaterea simțământului
că suntem efemeri, expuși șocurilor,
la discreția fluxului
și refluxului civilizațiilor,
în inexorabila mișcare a timpului.
Slujindu-și prezentul,
asigurându-și viitorul,
supraviețuirea, libertatea,
cinstindu-și predecesorii
secole și secole, românii,
popor blând, cumpătat,
prietenos, cu inimă deschisă,
și-au dat viața, înfruntând vitregiile,
oprindu-i pe cotropitori, alungându-i.
Cum de-au izbutit să-i înfrângă
pe cei care au râvnit,
pe parcursul istoriei,
la ceea ce nu le aparținea
în nici un fel?.
Nu exagerez,
socotesc că istoria,
așa cum se perpetuează
din individ în individ,
a fost o armă de luptă,
ca și plugul adânc înrădăcinat.
Istoria depune mărturie,
nu poate fi abolită,
fiindcă ar însemna să suprimi, de fapt,
memoria afectivă a umanității.
Ce te faci, însă,
cu unii dintre practicanții istoriei
care cred că poți suprima
printr-o „grațioasă” întorsătură de frază
adevărul adevărat?
Compromisuri cu istoria?
Tranzacții cu conștiința?!
Niciodată istoria
n-are cum să devină desuetă,
iar documentele nu se demodează
ca veșmintele.
„Și minciuna e vorbă,
dar vremea descoperă adevărul.”