Casa,
era minunată:
iedera urca de jos
și până sub acoperiș,
verde pe ziduri
și îndurându-se doar
de ferestrele dreptunghiulare,
părând ochi misterioși
și iscoditori,
implantați simetric,
intenționat,
spre a păzi
ascunsul interior al casei.
Pe trepte
se deschidea terasa,
cu masa
și scaunele împletite
din răchită,
iar în colivia atârnată
în colțul din dreapta,
sus,
se zbenguiau muzical
canarii.
Sensul versurilor
Piesa descrie o casă idilică, plină de verdeață și viață, evocând un sentiment de nostalgie și liniște. Casa este prezentată ca un loc misterios și protector, unde natura și muzica se împletesc.