Să ne plângem soarta
Pe umărul acelui copilot de raliu
Care ne ținea predici din mașina de spălat
Muzeul provinciei de ceară
Se deschide tremurând
Dați afară din birouri și din peșteri
Ne-am trezit cântând
Lumină arzând
În casele de schimb
Înecați într-un ocean de supă alfabet
Mărunțiș în buzunare, vocea unui profet
Suntem semne într-o carte scrisă de copii
Vânătorii ne așteaptă prin geriatrii.
În ambulanță
Cu ochi de faianță
În ambulanță
Fără speranță
Păsări cântă sub asfalt
Când treci gândindu-te la tine
Biserici se-ndoaie de atâta zgomot
Nu te mai plânge, ți-au promis c-o să vină
Lumină, lumină, din lumea vecină
Apeși pe trăgaci și atunci o să vină
Lumină, lumină, din lumea vecină
Înecați într-un ocean de supă alfabet
Mărunțiș în buzunare, vocea unui profet
Suntem semne într-o carte scrisă de copii
Vânătorii ne așteaptă prin geriatrii.
În ambulanță
Fără speranță
În ambulanță
Cu ochi de faianță
În ambulanță
În ambulanță
În ambulanță
În ambulanță
Fără speranță
În ambulanță
Cu ochi de faianță
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de alienare și deziluzie față de viață și societate. Versurile sunt pline de metafore și imagini puternice, sugerând o lume în care oamenii se simt pierduți și urmăriți.