O fată mov se-aruncă de pe bloc și
Lasă-n urma ei o dâră albă de scântei și
O cameră în care-o așteptăm,
Din care uităm cum lumea nghite lumea nghite,
lumea-nghite lumea
Și ne lasă fără ea
Și ne lasă fără ea
La mine în cameră e-ntuneric ca-ntr-o inimă
Oriunde arunc tot nimeresc și sparg ceva.
Iubirea durează. Deci iubirea contează.
Iubirea nu ne vede, nu frânează. Accelerează.
Și Natașa mi-a tăiat centura de siguranță.
Natașa a plecat fără să-mi spună cine sunt eu,
cine sunt eu,
cine sunt eu,
cine sunt eu,
cine sunt eu,
cine sunt, cine sunt..
Cu sânge plin de măghiran și he**ină
O fată mov mă așteaptă într-o mașină.
Fără nicio amintire și fără nicio vină
O viață nouă așteaptă sub rugină.
Cu sânge plin de măghiran și he**ină
O fată mov mă așteaptă goală într-o mașină.
Fără nicio amintire și fără nicio vină
O viață nouă așteaptă..
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de pierdere, confuzie și căutare a identității în urma unei tragedii. Narațiunea este fragmentată și evocă o stare de melancolie profundă și introspecție.