Soarele din strada Bagnolet
Nu-i un soare ca ăilalți.
Se scaldă-n râu,
Își pune o găleată-n cap,
Exact ca ăilalți,
Dar, când îmi mângâie umerii,
El e și nu un altu’,
Soarele din strada Bagnolet
Care-și mână cabriole-
ta-aiurea decât la porțile palatelor.
Soare caraghios, îi tare mulțumit
Soarele din strada Bagnolet,
Deloc ca ăilalți.
Sensul versurilor
Piesa celebrează unicitatea și frumusețea neconvențională a lucrurilor simple, folosind soarele dintr-o anumită stradă ca metaforă. Accentuează faptul că valoarea se găsește adesea în locuri neașteptate și în forme neobișnuite.