Cum de nu mi-am pierdut firea,
cum de am venit la întâlnire?
Bună seara, Irealitatea Voastră,
bună seara!.
Deșertăciunea și minciuna se retrag,
respir cu emoție.
Sunteți aici, Imposibilitatea Voastră –
imposibil!.
Contopire a tuturor lucrurilor și-a existenței,
gust al iubirii și-al morții –
ce vă trebuie, Omniprezența Voastră?
Îndrăzniți!.
Măsurați totul: mâhnirea și dragostea,
jurămintele întâlnirilor.
Vă iubesc, Vremelnicia Voastră –
clipă care-mi pari eternitate.
Sensul versurilor
Piesa explorează întâlnirea cu concepte abstracte personificate, precum Irealitatea, Imposibilitatea și Omniprezența. Vorbește despre contopirea existenței, gustul iubirii și al morții, și despre percepția clipei ca eternitate.