(Interogatoriu total).
– Ciupercă a Satanei, plăcere veninoasă,
E mai senină crima după mărturisire.
– Eu sunt un biet șelar bătrân și cuvios,
Iubeam caii, îi înveșmântam.
– Erai vătămător, trădai.
Eu, în atelier stam singur, precum spun
Și împungeam la piei, le netezeam.
– Suspect sau vinovat, vei fi acela despre care
Istoria își spune: „El s-a vroit așa.
Doar n-o să fiu nebună să răscolesc mai mult.”.
Ciupercă a Satanei, luminos captiv,
Tu vei contribui la efigia noastră;
Vei întări prestigiul neîndurării noastre.
Repetă: Recunosc, iertare, pedepsiți-mă.
Adeverește cu tot somnul tău.
Zăcea pe-acolo un cuțit, noroc sau întâmplare.
Omul alese moartea, cu libertatea-n mână.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema vinovăției și a morții printr-un interogatoriu. Un om, acuzat de trădare, alege moartea ca ultimă formă de libertate, confruntat cu o acuzare implacabilă.