Cu oglindirea docilă a siluetei unui boxer în apă, am adormit. Apoi am uitat esențialul resturilor vieții mele acolo, acolo, magnetizând încă.
Nu adusesem linia îngustă a întoarcerii mele. Aveam aprobarea dimineților mele și pe aceea a unui pârâu călcat în picioare.
Prevăzătorii, ofensații rămân departe de subtilitățile puterii. Viitorul ar fi avut un cuvânt pentru ei care i-ar fi apropiat solitar de soare și de convențiile sale, iar mai târziu de o umbră fără inel.
Nu prea mă sinchiseam să găsesc urmele cele mai vechi. Deși timpul le ștersese, formele cele mai fine desenau pe goliciunea pământurilor mișcătoare.
În felul acesta am întâlnit un om care nu era obosit, strălucind de lipsuri. Aveam o mare dorință să mă îndepărtez, dar fără să șovăi am alergat lângă el, spre ceea ce era mai evident!
Marea vastă, mi se pare, fără furtuni și fără căldură.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie interioară și fizică, marcată de reflecție și întâlnirea cu un alt om. Naratorul pare să caute sens și acceptare, confruntându-se cu trecutul și privind spre viitor cu un amestec de dorință și incertitudine.