Presiune a şanselor pe spicurile de grâu.
Zăpada nu se topeşte cu bucurie,
Copilă evazivă coborâtă din aer,
Atunci când norii cantonează.
Un geam să-şi găzduiască respiraţia
Aşa cum vor amanţii!
Ah! Ce curată le este aventura
Se crede că durează o mie de ani
Dar se poate număra fără memorie
În zorii râzând ai sângelui.
Nu trebuie decât să iubeşti pentru a crede.
Sub un cer gri muzical,
Îţi trimitem o piatră, salut!
Torent, cel mai hedonist dintre pârâuri.
Sevă şi înfrigurare însămânţând un aprilie:
Renăscând în speranţă, febră impenitentă.
Sensul versurilor
The song speaks of love and hope, intertwined with images of nature. It suggests a pure and enduring love, reborn in the spring, despite the melancholy undertones.