E rândul pâinii să îl rupă pe om, să fie frumusețea zorilor.
Sensul versurilor
Piesa sugerează o inversare a rolurilor, unde elemente fundamentale precum pâinea devin agenți ai schimbării și chiar ai distrugerii. Frumusețea zorilor contrastează cu această idee, poate simbolizând o speranță fragilă sau o iluzie.