Potecile, crestăturile mergând invizibil de-a lungul drumului, sunt unicul nostru drum, al nostru, cei care vorbim ca să trăim, al nostru, cei care dormim, fără să amorțim, pe-o parte.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre viață ca o călătorie pe un drum ascuns, unde vorbirea și somnul sunt esențiale pentru a trăi și a simți. Subliniază unicitatea drumului fiecăruia.