În dimineața aceasta, am urmărit-o cu privirea pe Florence care se întorcea la moara de la Cavalon. În jurul ei, poteca zbura: o grădină de șoricei sfădindu-se. Spatele cast și picioarele lungi nu apucau să i se micșoreze în privirea mea. Sânul de jujube zăbovea la marginea dinților mei. Până când frunzișul, la o cotitură, mi l-a furat, am recitit, într-una, emoționându-mă la fiecare notă, admirabilul ei trup muzician necunoscut trupului meu.
René Char – „Cele mai frumoase poezii”
Sensul versurilor
Poemul descrie o observație nostalgică și admirativă a unei femei, Florence, întorcându-se la moară. Naratorul este captivat de frumusețea și grația ei, dorindu-și o apropiere mai mare, dar fiind limitat la contemplare de la distanță.