Cu unele femei se întâmplă ceea ce se întâmplă cu valurile mării. Avântându-se cu toată tinerețea lor, ele trec peste o stâncă prea ridicată pentru reîntoarcere. Din clipa aceea, băltoaca va zace acolo, captivă, cu străfulgerări de frumusețe, datorită cristalelor de sare pe care le conține și care, încetul cu încetul, îi înlocuiesc făptura vie.
Sensul versurilor
Metafora despre pierderea tinereții și a libertății. O femeie, asemeni unui val, este prinsă într-o situație statică, frumusețea ei transformându-se într-o amintire sărată.