Suntem asemănători broaștelor râioase care, în aspra noapte a mlaștinilor, se cheamă între ele și nu se văd, supunând strigătului lor de dragoste întreaga fatalitate a universului.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate și fatalitate, comparând oamenii cu broaște care se caută în întuneric, fără a se vedea. Strigătul lor de dragoste este supus destinului implacabil al universului.